Blogulinoglinda's Weblog

Tălică

blogulinoglinda — Thu, 27 Mar 2008 12:22:02 +0000

De fiecare dată când se supăra se întorcea cu spatele la mine; şi cum se supara des, pentru că nu-l lăsam să iasă afară când vroia el, stătea mai tot timpul cu spatele la mine şi-şi întorcea din când în când mutrişoara năstruşnică să vadă dacă mi-am schimbat cumva hotărârea. Ştia că m-a cucerit din prima clipă în care ne-am cunoscut…

Mi-e dor de el… Mă simt vinovată că l-am părăsit, sunt momente în viaţă când trebuie să iei hotărâri nu tocmai plăcute. Ce mă doare cel mai tare, este faptul că persoanelor cărora l-am lăsat în grijă, l-au abandonat şi a ajuns ca atunci când ne-am cunoscut – un vagabond.

Sunt foarte tristă, dar ştiu că va veni şi ziua când o să pot să mă duc să-l caut, iar dacă-l găsesc o să-l iau să locuiască din nou cu mine; sunt convinsă că o să-i placă mai mult aici, n-o să mai trebuiască să se ascundă de câini pentru că aici nu sunt maidanezi ca în Bucureşti. Am un parc în faţa blocului care sigur o să-i placă, o să se obişnuiască şi cu clopotele bisericii, care pe mine mă scoteau din minţi la început iar dacă o să tânjască după viaţa aventuroasă pe care o ducea în Bucuresti, o să-l duc poate şi la grădina zoologică

Ce frumoasă va fi ziua aceea când Tălică va locui din nou cu mine, de data asta îmi va arăta că mă iubeşte, va lăsa mândria de-oparte, dar dacă n-o va face, nu-i nimic, eu ştiu că mă iubeşte… Îşi va aduce aminte, cred că şi lui îi este dor de mine…

Mister..

blogulinoglinda — Tue, 25 Mar 2008 16:00:02 +0000

Se stăpâneşte destul de bine în situaţii critice, dar nimeni nu-şi dă seama, că atunci când lumea o admiră pentru uşurinţa cu care trece peste neplăcerile vieţii, ea intră într-o altă lume, necunoscută lumii noastre, o lume personală, creată de o concepţie proprie asupra existenţei universului. În lumea aceasta fantastică, nu există timp şi spaţiu real, însă dacă am avea vreodată norocul să pătrundem, n-am mai dori nimic altceva.

Se simte protejată şi învăluită de o dragoste căreia nu i se poate opune, “fericirea supremă în viaţă este convingerea că suntem iubiţi”, nu se mai gândeşte la nimic, doar profită de oportunitate. Culoarea este orange luminos, miroase a proaspăt, a libertate, dacă se poate asocia simţul olfactiv cu libertatea; numai detinuţii sau cei care-şi petrec cea mai mare parte din timp izolaţi, ne-o pot confirma; mai bine continui cu povestea ca să nu spulber atmosfera plăcută în care se destinde personajul nostru; sunetul gâdilă plăcut auzul construind o melodie simplă, consonantă, liniştitoare, pe treptele principale ale unei tonalităţi majore , ceea ce ilustreză optimismul…

“Sara…, îmi cer scuze…, îţi las timp să te gândeşti, nu vreau să-ţi influenţez cu ceva decizia, dar…”

“Aaa…da…, sigur,poţi să-mi aduci hârtiile să le semnez”, îl intrerupe ea.

Se aşează temătoare şi cu grijă pe scaun şi aşteaptă…

A trecut o veşnicie de când aşteaptă; măcar e fericită… asta ne dorim şi căutăm cu toţii – fericirea - iar dacă am găsit o portiţă de a ajunge la ea , o exploatăm la maxim. Asta a făcut şi personajul nostru.

Prima zi de când a început să nu mai revină, a fost superbă; o găsim în braţele iubitului ei care o răsfaţă şi-i spune cuvinte de alint. Aşternuturile sunt catifelate foarte plăcute la atingere ca şi pielea iubitului ei Max, pe care işi trece cu delicateţe, degetele gingaşe. Aşa au lenevit toată ziua in mângâieri şi dezmierdări prelungite.

Au urmat nenumărate astfel de zile, atât de multe încât Sarah a pierdut numărătoarea, de fapt, nu s-a gândit nici o clipă la acest aspect, pur şi simplu n-o mai interesa. Aşa se face că într-o zi leneveau, în alta stăteau întinşi pe plajă, altă dată se plimbau seara pe malul mării admirând apusul în toată splendoarea lui, având tot felul de activităţi plăcute.

“Max! cântă-mi te rog ceva frumos”

Max începe să interpreteze Sehnsüchtig Nr. 6 la pian , pentru că ştie că este preferata lui Sarah această piesă de Felix Mendelssohn Bartoldy.

“Parcă mi-ai fi citit gândurile Max , esti genial.”

“Tu eşti iubirea mea, eu trăiesc prin tine, dacă tu n-ai fi nici eu n-aş mai exista, te iubesc atât de mult…cum să nu ştiu ce îşi doreşte iubirea mea?! eu anticipez orice nevoie de-a ta ” şi începe încă o dată Sehnsüchtig, interpretând foarte frumos pentru iubita lui, Sarah.

La orele 16.00 a decolat avion în care se aflau cei doi îndrogostişi, cu destinaţia Veneţia.

Hello world!

blogulinoglinda — Tue, 25 Mar 2008 00:16:25 +0000

Primele mele gânduri,.. am fost mai emoţionată când m-am înregistrat De obicei sunt o fire emotivă, însă în situaţia de faţă, m-am ascuns după monitor. Dar ce tot bat câmpii? Sunt lucruri mult mai importante decât starea mea de spirit şi nu cred că interesează pe nimeni; aşa că mai bine trec mai departe .

M-am înregistrat, deoarece vreau să îmi exprim gândurile. Ştiu, aş fi putut foarte bine să-mi iau o foaie de hârtie şi un creion şi să mă apuc de scris şi aş fi avut mai mult sau mai puţin intimitate. Am încercat şi varianta asta, numai că după ce finalizam, toate ajungeau la coşul de gunoi din mai multe motive; unul dintre motive ar fi că deşi am un scris caligrafic, pe măsură ce mă avântam în povestire, cu atât scrisul meu devenea indescifrabil.

Mi-am propus ca acest blog să conţină atât mici povestioare prelucrate din vise ori relatarea viselor, sau pur şi simplu povestioare provenite din imaginaţie, cât şi file de jurnal. O să fie simplu de recunoscut, nu mai trebuie să vă spun.

Denumirea blogului, “blogul în oglindă”, înseamnă reflectarea trăirilor şi sentimentelor.