Blogulinoglinda’s Weblog

March 25, 2008

Mister..

Filed under: Imaginaţie — blogulinoglinda @ 4:00 pm

    Se stăpâneşte destul de bine în situaţii critice, dar nimeni nu-şi dă seama, că atunci când lumea o admiră pentru uşurinţa cu care trece peste neplăcerile vieţii, ea intră într-o altă lume, necunoscută lumii noastre, o lume personală, creată de o concepţie proprie asupra existenţei universului. În lumea aceasta fantastică, nu există timp şi spaţiu real, însă dacă am avea vreodată norocul să pătrundem, n-am mai dori nimic altceva.

    Se simte protejată şi învăluită de o dragoste căreia nu i se poate opune, “fericirea supremă în viaţă este convingerea că suntem iubiţi”, nu se mai gândeşte la nimic, doar profită de oportunitate. Culoarea este orange luminos, miroase a proaspăt, a libertate, dacă se poate asocia simţul olfactiv cu libertatea; numai detinuţii sau cei care-şi petrec cea mai mare parte din timp izolaţi, ne-o pot confirma; mai bine continui cu povestea ca să nu spulber atmosfera plăcută în care se destinde personajul nostru; sunetul gâdilă plăcut auzul construind o melodie simplă, consonantă, liniştitoare, pe treptele principale ale unei tonalităţi majore :) , ceea ce ilustreză optimismul…

    “Sara…, îmi cer scuze…, îţi las timp să te gândeşti, nu vreau să-ţi influenţez cu ceva decizia, dar…”

   “Aaa…da…, sigur,poţi să-mi aduci hârtiile să le semnez”, îl intrerupe ea.

    Se aşează temătoare şi cu grijă pe scaun şi aşteaptă…

    A trecut o veşnicie de când aşteaptă; măcar e fericită… asta ne dorim şi căutăm cu toţii – fericirea - iar dacă am găsit o portiţă de a ajunge la ea , o exploatăm la maxim. Asta a făcut şi personajul nostru.

    Prima zi  de când a început să nu mai revină, a fost superbă; o găsim în braţele iubitului ei care o răsfaţă şi-i spune cuvinte de alint. Aşternuturile sunt catifelate foarte plăcute la atingere ca şi pielea iubitului ei Max, pe care işi trece cu delicateţe, degetele gingaşe. Aşa au lenevit toată ziua in mângâieri şi dezmierdări prelungite.

    Au urmat nenumărate astfel de zile, atât de multe încât Sarah a pierdut numărătoarea, de fapt, nu s-a gândit nici o clipă la acest aspect, pur şi simplu  n-o mai interesa. Aşa se face că într-o zi leneveau, în alta stăteau întinşi pe plajă, altă dată se plimbau seara pe malul mării admirând apusul în toată splendoarea lui, având tot felul de activităţi plăcute.

    “Max! cântă-mi te rog ceva frumos”  

    Max începe să interpreteze Sehnsüchtig Nr. 6 la pian , pentru că ştie că este preferata lui  Sarah această piesă de Felix Mendelssohn Bartoldy.

    “Parcă mi-ai fi citit gândurile Max , esti genial.”

    “Tu eşti iubirea  mea, eu trăiesc prin tine, dacă tu n-ai fi nici eu n-aş mai exista, te iubesc atât de mult…cum să nu ştiu ce îşi doreşte iubirea mea?! eu anticipez orice nevoie de-a ta ” şi începe încă o dată Sehnsüchtig, interpretând foarte frumos pentru iubita lui,  Sarah.

    La orele 16.00 a decolat avion în care se aflau cei doi îndrogostişi, cu destinaţia Veneţia.

   

No Comments Yet »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

Blog at WordPress.com.