Se stăpâneşte destul de bine în situaţii critice, dar nimeni nu-şi dă seama, că atunci când lumea o admiră pentru uşurinţa cu care trece peste neplăcerile vieţii, ea intră într-o altă lume, necunoscută lumii noastre, o lume personală, creeată de o concepţie proprie asupra existenţei universului. În lumea aceasta fantastică, nu există timp şi spaţiu real, însă dacă am avea vreodată norocul să pătrundem, n-am mai dori nimic altceva.
Se simte protejată şi învăluită de o dragoste căreia nu i se poate opune, “fericirea supremă în viaţă este convingerea că suntem iubiţi”, nu se mai gândeşte la nimic, doar profită de oportunitate. Culoarea este orange luminos, miroase a proaspăt, a libertate, dacă se poate asocia simţul olfactiv cu libertatea; numai detinuţii sau cei care-şi petrec cea mai mare parte din timp izolaţi, ne-o pot confirma; mai bine continui cu povestea ca să nu spulber atmosfera plăcută în care se destinde personajul nostru; sunetul gâdilă plăcut auzul construind o melodie simplă, consonantă, liniştitoare, pe treptele principale ale unei tonalităţi majore
, ceea ce ilustreză optimismul…
“Sara…, îmi cer scuze…, îţi las timp să te gândeşti, nu vreau să-ţi influenţez cu ceva decizia, dar…”
“Aaa…da…, sigur,poţi să-mi aduci hârtiile să le semnez”, îl intrerupe ea.
…………………………………………………………………………………………
Odată ajunşi aici cu povestirea noastră, cititorul este liber să-şi imagineze finalul.
Va urma…
No comments yet.